joi, 29 noiembrie 2007

"Bastarda Istanbulului", Elif Shafak

La aparat nu e marmota, ci Puişorul cufurit care a terminat de citit o carte, uite-acu' zece minute, şi doreşte să vă vorbească foarte pe scurt despre ea, din puctul său de vedere şi prin prisma minţii lui de om incapabil să nu interpreteze.

Este vorba despre cartea scrisă de Elif Shafak, „Bastarda Istanbulului”. E o carte a cărei idee mi se pare mai mult decât O.K., o carte în care scriitoarea işi asumă trecutul destul de violent al ţării sale (Turcia). Ea nu neagă, ci acceptă şi recunoaşte genocidul armean din 1915, acest măr al discordiei dintre turci şi armeni chiar şi în zilele noastre. Ca urmare a acestui fapt, este dată în judecată de către statul turc pentru „insultă la adresa Turciei” (asemeni marelui scriitor Orhan Pamuk care a admis existenţa genocidului asupra armenilor şi kurzilor din timpul Imperiului Otoman), acuzaţie la care s-a renunţat în cele din urmă în septembrie 2006 din lipsă de probe.

Am văzut în „Bastarda Istanbulului” o carte despre contradicţii şi modul în care acestea pot convieţui, cultul exagerat al trecutului a fost pus laolaltă cu negarea sau refuzul constant al acestuia, misticismul a defilat umăr la umăr cu agnosticismul şi ateismul si memoria cu uitarea. Elif Shafak pune laolaltă oameni din culturi care în trecut au eşuat în a se inţelege reciproc si ne demonstrează faptul că una este naţiunea din care faci parte şi alta este omul luat separat, ca individualitate. O carte menită să ne darâme prejudecăţile inutile şi să ne facă mai deschişi la cei din jurul nostru, indiferent de cultura din care provin.

Stilul în care este scrisă cartea mi se pare, însă, puţin copilaresc, parcă prea feminin. Îmi dă impresia, de multe ori, de o carte scrisă de o femeie (ceea ce şi este la urma urmei) dar pentru femei. Bărbaţii apar în cartea asta în roluri episodice şi sunt şi foarte putini la număr, ideea de mâncare apare obsedant (avem parte chiar şi de o reţetă care ne învaţă cum să gătim „ashure”, dar pe care nesimţitul de mine nu a parcurs-o), pana şi titlurile capitolelor sunt denumiri de alimente care mai de care mai interesante, scorţişoară, boabe de năut, alune prăjite, vanilie, fistic etc. Dar, repet, ideea carţii e super O.K..

Dacă v-am convins cu ceva, va urez lectură plăcută.

luni, 19 noiembrie 2007

Dn blogosfera (versiunea magarului puisor cufurit)

Io-te-ma si pe mine cu acea alta perspectiva promisa de Gabi, vizavi de perlele din articolele postate la concursul de pe Bloggeri.ro, perle culese cu mare grija si pricepere de magarul mai sus amintit. Recunosc ca eu, unul, n-am avut rabdarea necesara sa practic acest fel de distractie. Sa nu se creada ca s-a epuizat toata gama de perle. Daca aveti cu adevarat vointa si vreti sa va amuzati copios, just enter the site si cautati singurei si alte bazaconii.

Buuuun. I-auzi ia! Si daca va plictisiti de marimea articolului, mai lasati si pe maine, ca doar n-au intrat zilele-n sac...

"...la urma urmei toti suntem romani si semanam intre noi".

Ce semanam intre noi? Fasole?

"Ascultand conversatiile tinerilor de la mine din bloc, care sambata de sambata mergeau in discoteca in timpul verii am putut sa deduc faptul ca nu m-as duce in viata mea sa imi petrec noaptea intr-o discoteca..."

Te-ai duce sa-ti petreci ziua intr-o discoteca? Si asta ai dedus-o in timpul verii?

"Ia-ti prietenii si mergeti cu totii intr-un club precum Motor sau Viper(aceste doua cluburi exista in Iasi)..."

O sinceritate dezarmanta, pur si simplu nu poti sa il contrazici...

"Oricum eu stiu ca atunci cand voi creste, nu voi pasi niciodata pragul unei discoteci pentru a ma distra pe timpul noptii."

El macar recunoaste ca e mic si deci are o scuza, desi nu cred ca pe timpul zilei o sa gaseasca prea multe discoteci carora sa le treaca pragul.

"Sau când îi prinde poliţia pe puştii ăia necrescuţi bine..."

Crescuti stramb, nu li s-a dat de mancare...

"...când la câţiva metri un bărbat îşi bate nevasta şchioapă, şi asta e de văzut..."

Sadicule! Miroase-a Dostoievski, purificare prin suferinta...

"Poate pentru unii iesitul in oras e un refugiu fata de griji, pentru altii iarasi … loc de spart bani si a-si etala figurile..."

Iesitul asta in oras ma intriga. E vorba si de mersul pana la ghena sau pana la alimentara dupa paine?

"Adevarul e cam dureros, multa lume nu-si prea permite iesitul in oras … dar de aia toata lumea vrea sa impresioneze si tot iese chiar daca-s bani pentru o haina sau whatsoever..."

Foarte profund si plin de logica si nu pot sa nu remarc acelasi "iesit in oras"... Tocmai pentru ca lumea nu-si permite, ea vrea sa impresioneze si de aceea scoate nasul afara din casa, chiar daca-s bani pentru o haina... Asa-i?

"Viata de noapte in Romania a progresat in ultimii ani fenomenal de mult … avand in vedere ca acu-s 7/8 ani, rar auzeam de la cei mari … mersul in oras..."

Stati un pic, c-aici m-am cam blocat...

"Uitati-va la ROMANIA … e plina de cluburi si se mai plang ca e o tara saraca … dar de aia mai tot romanul isi permite sa sparga milioane in oras … intr-un CLUB!"

Unde sa ne uitam la Romania? Pe harta, draga? Intr-adevar, nivelul de trai se masoara in milioanele sparte de cocalari prin cluburi. Ce tonti sunt aia care iau in considerare alte aspecte...

"Cine stie in cursul saptamanii ce fac, fara bani! Nu toata lumea are tata in partid sau mama directoare sau patroana. Asta-i problema la romani, chiar si daca n-au bani … tot fac pe Dracu-n patru sa se afirme-n oras … stiind ca pana la salar va fi o perioada groaznica. Astept si injuraturile celor care s-au simtit jigniti … dar asta e purul adevar …"

Auuuu, nu da la ficati, rautate ce esti!!! Daca mama-i directoare de gradinita si are "salar" in consecinta, sunt de bani gata?

"Aveam eu o teorie mai demult cum ca Bucurestiul traieste pe strazi si se distreaza sub acestea."

Buna teorie. Ca sa te distrezi trebuie sa dai, in prealabil, ortu', si distractia n-o gasesti decat in underground intr-un iad plin de draci.

"): E ciudat cand auzi, dar daca te gandesti, cate baruri/cluburi/localuri nu stii sub nivelul solului..."

Asta-l doare pe el, ca mai sunt bombe subterane pe care nu le stie...

"In afara de beciuri, un al gen de locuri noi de distractie ar fi fostele fabrici."

Clasa muncitoare,/ Mandra ca un soare,/ Mandra ca un munte de fieeeer! Cred ca ii acord locul I pentru originalitatea ideilor!...

"Nu inteleg de ce Bucurestenii sunt de multe ori atrasi de locuri atat de nonconformiste, de ce simt nevoia sa faca mereu ceva iesit din comun si nou dar mi se pare genial."

Tot ce inteleg de aici e ca ce nu inteleg eu e genial, si faptul ca nu inteleg e mai putin important. Nu?

"Noi, romanii in general nu avem nevoie de fite ca sa ne distram, noi ne distram oriunde, oricum, numai bautura sa fie.Pe copilul meu l-as lasa in pace…sunt sigura ca nu o sa faca nimic din ce nu am facut eu la varsta aceea."

Cata simplitate in cadrul acestui popor si cata intelegere intre generatii...

Atentie aici! "Se stie destul de bine , ca viata de noapte este intradevar destinata in mare parte studentilor , ei deseori fiind cei care detin monopolul acestor … zone bine definite in ierarhia lor , privind modul pentru desfasurarea activitatilor in diferite cauze propuse."

Mai Patapievici mai!

"Si intradevar , experienta , cunostintele , distractia de care ai sau nu parte, sincer este unica..."

Da' nesincer cum e? Si daca n-am parte, sa-ti multumesc ca ma oftici?...

"Un drum care odata ce ai calcat pe el , nu mai poti da inapoi , este acel drum in care placerea pune lacat pe constiinta , moralitatea si etica personala."

So hat Sigmund Freud gesacht. Alt pasionat de Dostoievski...

Iar premiul pentru cele mai la obiect intrebari retorice se acorda luuuuui... "Si nu intodeauna un club este destinat oricarei persoane . Fiind in bucuresti ai in mare parte legaturi cu multe grupuri si sincer oare conteaza ? Oare tu te integrezi in aceste grupuri pe care le cunosti ?"

"Intodeauna va conta caracterul tau , comportamentul fata de cei din jurul tau si cea mai importanta cauza este clubul in care mergeti . Unde in fiecare capitala …. sunt cele mai multe cluburi pentru diferite culturi sociale , si aici ma refer la cultura sociala privind stilul de muzica abordat ."

Aoleo, mama, nu-mi da-n neuroni, nu-ti ajunge c-ai bagat clubul intr-o cauzalitate putin cam inversa? Nu?...

"Dar si asta este irelevant , sunt multi in cazuri diferite , in care munca deja pune stapanire pe sistemul constient al omului si incet … incet … te transforma intr-un robotel ."

Bewusst oder sinnlos, wir spechen wider von Sigmund Freud...

"Ciudat devine atunci cand incepi si realizezi care sunt efectele pe care le produce atunci cand esti intr-un club , incepi si realizezi ca nu neaparat clubul este cel care te face sa mergi iar si iar in acelas loc sau locuri , ci persoanele care umbla pe acolo ."

Umbla cu tigara-n gura, prin "acelas" loc...

Iar acum, punctul culminant. "Si totusi “Da!” . Intradevar , va venii o perioada pentru fiecare dintre noi , in care o sa trecem prin locurile am umblat . Privesti cu nostalgie acel loc , in care amintirile incep sa se rasfranga, sa devina clare , incepi si realizezi cata importanta au avut pentru tine . Realizezi ca acum ai crescut , si totusi realizezi ca trebuie sa continuii sa mergi , sa treci pe langa acel loc plin de amintiri , bune sau rele . In care ai facut atat de mult si abia acum realizezi importanta lor . O importanta care creste exponential cu amintirile , cunostintele facute in acea perioda , cunostinte care vor ramane langa tine o viata intreaga , sau nu ."

Bravos, nenicule! Respect!

Articolul poate fi gasit si la Miclowan, dar si la moi. Asta ca sa nu ne dam pe noi insine in judecata pentru drepturile de autor. C-am fi in stare.

Va multumesc pentru atentie, la revedere!

vineri, 2 noiembrie 2007

"Magarul tot magar ramane..."

Au fost odata doi magari care s-au intalnit intr-un oras boem, dar tot de magari (poate chiar mai mari decat ei) si-au baut ca magarii impreuna cu un al treilea magar care-a plecat magareste spre camera lui populata cu mag... A, da' nu-mi permit, nu-i cunosc... Si-acu s-au gandit magarii sa posteze un post (ce altceva?) magaresc in care sa-si vesteasca impreunarea culturala rezultata intr-un orgasm magaresc si cultural pe blogul de fata. Dupa aproape un litru de vin, cam atat am putut debita eu, dau cuvantul celuilalt magaroi, cu multa dragsoste. Baga, domnu! (OOO)

Ce pot să spun :) mă bucur că am avut ocazia să măgăresc în Clubul Presei, cu alţi măgari...
Şi de asemenea mă bucur că o să măgărim şi mâine în acelaşi oraş de măgari... Gâtuit de emoţie închei aici cu promisiunea că în zilele următoare o să revenim cu mai multe detalii despre măgăreli... (SSS)